joi, 24 iulie 2014

Castravetele magic




Ai lumea ta, mult mai buna ca realitatea, desi incerci sa le conectezi. Viata depinde de imaginatia ta si de creatie. Apatic si sinistru, fara scapare, contemplezi timpul care trece pe langa tine. Ti-ai creat cosmarul si stii si tu asta. Iti tesi i in gol peretele viitorului si al vietii. Ai un singur scop, sa iti faci lumea mai buna si sa o traiesti. Si intr-un final, apare o lumina, din realitate, care te trezeste complet. Dar cum te vei descurca fara suferinta? Fara sentimente? Cum va ramane acea lume fara al ei Dumnezeu? Cum vor decurge lucrurile? Ai senzatia ca tu controlezi totul si aceasta senzatie ti se interesecteaza cu realitatea. Si incurci lumile, minciunile. Totul este un refugiu, iar intr-un final iti dai seama ca totul e imaginar si nu poti realiza nimic. Realizezi ca lumea ta nu are niciun viitor si innebunesti.

 Incepi sa bei si iti inchipui lumea. Te-ai transpus in vise, pentru a iti pacali mintea si a iti hrani psihicul. Nu ai chef de nimic si vrei doar sa te distrugi. Si intr-un final, totul trece, si iti dai seama ca a fost doar un vis limpede si cat se poate de real. Ultima ta zi de adus elemente din imaginatie in lumea ta, pentru a te convinge ca acea lume este reala. Trebuie sa ii creezi o urma si in lumea reala. Trebuie sa confunzi elementele reale cu cele imaginare, pentru ca altfel ramai cu ideea ca lumea ta nu exista. Si de fapt, viata ta e subiect de roman, sa stii. Incerci sa devii produsul propriei imaginatii, in timp ce personalitatea ta, unica, se risipeste. Si faci greseli. Iti schimbi comportamentul, totul pentru ceva inexistent. Si totusi, cu ce te deranjeaza realitatea atat de mult? Sunt din portelan...

sâmbătă, 19 iulie 2014

Șukarime Merțan


Uneori va ganditi la misterul vietii? Oare de ce traim si suntem atat de prosti? Intrebare fara sens, ca si restul postarilor mele, de altfel. Viata are sens, chiar daca nu pare, pentru ca si noi avem sens si suntem smecheri ca si Șukarime Merțan. Șukarime Merțan  este un om bun si pacifist, care are viata interesanta si are bani si dusmani. Eu nu am nici una. Dar intr-o zi o sa am, pentru ca sunt o fire suficient de aberativa ca sa pot ajunge ca el.

 Ma intreb cum eram eu daca ascultam manele. Oare cum era daca eu eram altfel si eram de fapt manelista si imi placea sa ma rup in Bamboo si alte cluburi de care nu am timp. Era poate amuzant, daca aveam firea aia, poate nu mai stateam la 10 noaptea pe strazi sa beau bere.

 In orice caz, concluzia ar fi ca trebuie sa ne gandim la toate posibilitatile si sa nu ne aruncam la orice ne sare in cale, pentru ca altfel ajungem ca Șukarime Merțan, omul mereu fericit, care vine la mine in statia de 300 si ma intreaba cat e ceasu cu telefonul in mana.

joi, 10 iulie 2014

Imi plac caprele


Fumatul? Toata lumea fumeaza. E cool sa fumezi, e smecher sa fumez, e blana sa fumezi, daca fumezi intr-un anturaj esti cel mai mare pu... scuze, cocalar.

 Fumatul duce la cancer, dar de fapt toti ne nastem cu cancerul si la unii se declanseaza, la altii nu, e treaba de sistem imunitar, adica tigarile slabesc sistemul imunitar. Esti nefumator si te calca masina. Eu o sa fumez cat traiesc, nu vreau, n-am chef sa ma las, imi place, e foarte tare cand simti ca ti se duce fumul pe gat, bag fum in plaman si scot ca un tren.

 Mama are obsesia cum ca fumatul pe strada este denigrant. Eu in fiecare zi merg tantosa ca o arfista bulangioaica ce sunt in acest univers transvers cu tigara in bot si cu fite de bloggerita frustrata. Prefer sa fumez pe strada foarte finut, decat sa injur de pula si sa fur telefoane. 

 De ce e fumatul o rusine? De ce ne ferim de toata lumea si de ce e un subiect tabu? Uneori ma gandesc ca daca i-as spune vecinei de langa mine ca am ramas gravida ar fi fericita. Dar daca i-as spune ca am fumat la coltul blocului m-ar crede o jegoasa. Adica e mai tare sa isi imagineze cum arat eu goala decat cum scot amaratul ala de monoxid de carbon pe gura. Adica e mai smecher sa scoti sloboz pe gura decat fum. Ma rog, in ziua de azi ar trebui sa ies in chiloti pe strada ca sa nu ma controleze in RATB. 

Ma pis pe RATB. Este o firma de cacat plina de muritori de foame si ma pis pe aia care comenteaza, ma pis pe calatoriile lor. Le-am fost fidela mult timp. Le-am luat apararea in dezbateri pe diferite forum-uri. Pana cand mi-a sarit in cale mirificul Metrorex. Am devenit atat de obsedata incat ieri am stat jumatate de ora in statie spre Pipera pana am prins metrou nou. 

 Acum trei zile stateam in statie la 282 ca sa merg in dorobanti pentru ca am fite, pentru ca pot si pentru ca am stat in state ca molaua aia fut-o ma-sa sa imi bage trei amarate de calatorii pe card. Si soferul vazuse. Am alergat, insa el a pornit. M-a vazut. A ajuns la semafor, aproximativ vreo 3 metri distanta de statie. ABERANT.

 M-am dus ca omul sa ii ciocanesc in geam pentru ca trebuia sa ajung neaparat la prietenul meu. Soferul, un muc de om, a inceput sa urle la mine si sa zica ca nu e treaba lui ca am pierdut bus-ul. I-am aratat vreo trei mui si i-am luat familia la rand, insa el deja pornise, eu ramanand indecisa, gandindu-ma daca ma-sa s-a futut cu aia de la RATB ca sa il puna sofer, desi nu avea mai mult de 8 clase. DECI a inchis usa in nas cuiva cu mai multe clase ca el, din moment ce el, un bulangiu infect, negru de jeg a ajuns sa ma duca pe mine in dorobanti. Am luat-o pe jos si inca ma gandeam la ce morti are si cati. Chiar eram curioasa, credeti-ma.

 Eu din momentul ala nu mai platesc calatorii. Ma pis pe ei. Nu imi pot impune sa platesc din moment ce eu azi, persoana in cauza, intr-o lume fara sens si o viata irosita pe o inghetata de un leu de la Mc, am decis sa iau autobuzul din nou, pana in dorobanti, cu prietenul meu si cea mai buna prietena a mea.

 M-am inghesuit, jur, ma simteam ca o starleta porno. Un pachet de steroizi langa mine ma inghesuia ca nu avea loc, cred ca ocupa 50 de cm pe un picior. Intr-un final, na, eu mai fragila asa, din fire, nu am mai putut sa respir efectiv, mi se umflasera sinusurile, imi venea sa imi bag degetele in nas, nici aer conditionat nu avea si putea a veceu public. Am iesit, am lovit o baba, etc, si am ajuns in dorob
anti dupa jumatate de ora.



 In aceasta viata aberanta va pot spune doar ca metrourile vin la fix, nu put si ca nu veti muri de la tigari, pentru ca tigarile sunt bune. Sunt bune, injurati-ma acum. Nu, nu sunt bomboane, nu facem exces, dar sunt ale dracului de bune. Sunt perfecte, sunt divine. Bagi fum  si scoti. O sa iti obosesti plamanii si nu o sa mai faci jogging ca oricum esti prea gras si lenes ca sa alergi, dar te vei simti mai nedepresiv si mai rotund in interior. Te vor face sa borasti, dar macar nu iti bati nevasta. Viata este fara sens si ma simt ca un ornitorinc chel gandindu-ma ca incurajez viciile printre tinerii copii pokemoni care au i-pad, dar credeti-ma ca nu e nimic rau in a experimenta. Pentru ca ai o singura viata. OPUNE-TE! E misto, e marfa, e smecher sa ai un talent si sa iesi din normal. E misto sa porti tricou cacaniu in dungi cu pule desenate pe el, pentru ca asa ai tu chef! E misto sa ai parul roz cu dungi verzi pentru ca asa ai tu chef. E misto sa fii cum vrei tu. De fapt, toti ne prefacem ca suntem ceea ce dorim sa fim, irosindu-ne adevarata personalitate si adevaratul potential de dragul societatii si prejudecatilor. Dar e bine, uitati-va la Cel mai tare betiv din Iasi. Omul ala isi traieste viata si se distreaza mai bine ca parintii nostrii, si totusi e vai de mortii lui. Fiti ce vreti sa fiti, nu e nimic gresit in a fii ceea ce vrei sa fii atata timp cat nu te droghezi, nu ramai gravida si nu bati babe. 

 NU VA CREATI PROPRIA LUME SI NU VA REFUGIATI IN EA DE DRAGUL CELORLALTI. O SA MORI SINGUR, NU CU SOCIETATEA DE MANA. NIMENI NU VINE CU TINE ACOLO. ESTI LIBER.

 Acum ca am aratat ca sunt o ciudata si ca pot scrie la infinit despre orice lucru nesemnificativ cum ar fi RATB, va urez o zi aberanta si frumoasa din orice punct de vedere si ma duc sa ma joc LOL, pentru ca nu am ce face cu viata mea.

duminică, 6 iulie 2014

Solstițiu

Si de ce ma judeci? De ce sunt ciudata? Nu sunt ciudata, sunt fericita. Daca nu am avut niciodata parte de fericire,  de unde sa stiu cum sa ma comport atunci cand o am?
Si unde te vei duce cand vei invata sa o manevrezi? Cand vei ajunge la fel de normal ca si oricine si nu te vei mai diferentia. Cand te vei normaliza de tot si te vei plictisi de viata. Orice om e depresiv, insa unii nu sunt constienti de tristetea implantata genetic. Nu stii sa iubesti lumina fara intuneric. Mereu ai pretins ca esti ceea ce vrei sa fii, dar nu ai avut grija sa nu te pierzi pe tine.
Puterea de acum ai tras-o din suferinta. Acum esti mult mai evoluat decat ei. Ai murit? Nu. Esti bine. Esti doar o umbra a trecutului, pe care nu il lasi sa plece de nicio culoare. De ce iti tarasti trecutul dupa tine? De ce te lasi tinut in lesa de niste amintiri care te bantuie?
Nu poti fi singur. Nimeni nu iti aude oricum tipetele. Fiecare om pe care il intalnesti e o varianta de a ta. Tu daca, tu daca...

Ea e tot ce vreau sa fiu. Eu sunt ea, dar regret alegerea.

joi, 3 iulie 2014

Tratat de Pace I




Azi a fost o zi sugativa. Cerneala reprezinta nervii mei.

 Am de gand sa inventez o rigla pentru orgoliu pentru a vedea cat de nepasatoare sunt eu cu oamenii. Eu sug la viata. I suck at life. Uneori ma intreb de ce engleza suna mai bine si este o limba mult mai abstracta.

 Mamei i s-a programat mental sa scrie o carte cu o groaza de povesti super belea despre un triunghi conjugal. O ajut in continuare de 32 de ore sa gaseasca un titlu deoarece limba romana suge. Este o limba prea directa care spune lucrurilor pe nume. Are nevoie de titlu in romana, nu de unul in engleza. Romana suge si este o limba foarte sinistra. Ma sperie si imi da cosmaruri.

 Viata are multe intorsaturi, dintre care cea a capului de peste mort sidefiat si rarefiat in bucatele, vandut la conserva, din care eu imi fac paste cu ton pentru ca nu am bani de altceva. Viata mea are o intorsatura absolut sinitstru de rotunda din punct de vedere culinar, ceea ce este macabru, pentru ca eu nu am o viata.

 Multi oameni vorbesc de ceea ce nu au. Pentru ca nu se multumesc cu ce au, dar dupa ce il pierd sufera dupa el, pentru ca nu il mai au si il vor. Il primesc din nou si dupa viata isi da drumu pe fata lor si acei oameni incep sa aiba regrete. Asta e bine, pentru ca nimeni nu are ovule in stomac. Daca oamenii ar avea ovul in stomac nimeni nu ar mai suge la viata si toti ar fi fericiti. Toti am ramane gravizi cu probleme, pentru ca creierul spiritual e in zona burtii de bere invalide din punct de vedere al epilarii.

 Lucrurile iau o intorsatura ingrozitoare atunci cand timpul trece prea repede, pentru ca daca timpul trece repede, nimeni nu mai are timp sa isi planga de mila si sa o suga in chec, asa ca ne pierdem timpul cu lucruri inexistente, pentru ca cele existente nu le valoram, le pierdem, plangem dupa ele. Macar nu le pierdem pe toate si mereu e cineva care sa te trezeasca la realitate, asta bineinteles daca nu esti mort.


 Sfarsit

miercuri, 2 iulie 2014

Amadeo Papadopolous IV



Au fost doua zile aberante din orice punct de vedere. Gandurile mele morbid de realiste si de critice cu mine insami mi-au programat sa ma fac blonda, insa nu stiu de ce. Este misterul vietii.

 In ciclul propriilor ganduri realizezi ca esti o persoana fara scapare si foarte dobitoaca, insa doar putin, pentru ca in fiecare om exista un substrat de indulgenta de sine. Nu trebuie sa fii destept ca sa aberezi, dar trebuie sa fii suficient de destept ca sa ai curajul sa aberezi in public. Uneori imi inchipui ca sunt prea proasta ca sa traiesc, dar prea desteapta ca sa mor. Lucrurile iau o intorsatura absolut sinistra si ma intreb de ce dracu stau sa imi exprim viata in fata unui calculator de 30 de milioane fara placa video, pentru ca nu am bani de placa video.

Sunt o persoana dubioasa si foarte inteligenta, insa nu imi pot controla comportamentul tampit si hormonii de tinerete tarzie si maturitate precoce. In viata mea de om cult am realizat ca daca esti prost faci multe si ai multi bani si futi bine. Daca esti destept faci putine ai putini bani si futi prost, pentru ca nu ai bani.

In aceasta viata a mea, intr-un mod extrem de normal am descoperit ceea ce isi doresc oamenii. Ei nu plang dupa cineva cand moare, ei de fapt plang pentru ei. De fapt, oamenii sunt niste egoisti. Daca iti moare cainele calcat de tren, tu nu plangi ca ti-a murit cainele calcat de tren, tu plangi ca ai ramas singur. Nu plangi cand te gandesti la durerea lui, plangi ca nu il mai ai si ca ti-e dor de el, adica de fapt te gandesti la tine.

 Bine, 90% din oameni fac asa, ceilalti 10% doar stau si o sug in suferinta, pentru ca asta e viata si nu ai ce sa ii faci.

 Si acestea fiind scrise intr-o semimoarte pentru ca imi e rau si nu am dormit, ar trebui sa trecem la parul meu. Il miros de o zi pentru ca pute misto. Ieri am stat 5 ore la salon pana mi-am decolorat si ultimul fir de par pentru ca nu am ce face. Ma pisca pe piele. Credeam ca o sa imi ajunga blondul la creier si o sa fiu proasta. Facusem o mica teorie despre cum ar fi ca pielea sa absoarba vopseaua si craniul tau sa fie blond si creierul sa se usuce de la vapori.

 Parul meu miroase smecher. Zici ca e parfumul ala Alien, putin combinat cu sampon din ala de care nu o sa am niciodata bani.


 In momentul de fata ma voi asemana cu aceasta meduza care e prea usoara ca sa se ridice singura in sus, dar totusi nu renunta, pentru ca nu are nimic mai interesant de facut in viata. De fapt, eu de asta sunt deprimata. Pentru ca nu am probleme reale si ma plictisesc. Poate sunt asa pentru ca nu am fumat..

luni, 30 iunie 2014

Castori și capre

Pe blogul ăsta scriu de mult. Am arătat cât într-un mod sinistru de evident cât sunt de retardată. Acum voi scrie o postare relativ serioasă și foarte șmecheră pentru că nu am ce face. Ăsta e locul unde îmi arăt toate frustrările, pentru că sunt o frustrată. Societatea are țelul macabru de apt de a ne face pe toți să arătăm la fel. Dacă sunt verde în cap și am trei facultăți, nu mă pot angaja, pentru că sunt ciudată și poate le fur banii de căcat. Suntem catalogați și purtăm un cod de bare pe buca dreaptă. Postarea se referă la anumite chestii generalizate. Nu încurajez spargerea de geamuri, drogurile, golănismul, arfele și chestiile de prost gust, mă refer doar la prejudecăți. Și unii vor zice ... "da, dar așa sunt regulile, nu le putem schimba și oricum nu e normal să faci ce vrei și etc". Da, nu e normal să faci ce vrei, însă poți să arăți cum vrei. Nu, nu vreau să schimb regulile, vreau doar să le critic, pentru că, repet, sunt o frustrată.

 Probabil ar trebui să vorbesc despre Justin Bieber, coronițe de flori, sau despre cat de minunată este societatea, pentru a părea spălată pe creier și a vă face o impresie bună. Well, eu o să încep cu defecte. Poate o să pot începe să vorbesc despre cât de futută în cur este lumea în care trăim, însă nimeni nu mă va asculta, pentru ca e foarte nașpa sa fii ăla care se ridică în picioare și se supără pe sistem. Noi ca oameni nu suntem liberi, însă nici nu ne ține cineva. Noi singuri ne ținem pe noi pentru că trebuie sa fim ca toți ceilalți, să ascultăm ce zice Țața Floarea de la doi și să fim cu ochii în patru după greșelile altora atunci când suntem de fapt legați la ochi. Lumea a devenit o competiție continuă pentru cine e mai ratat. Nu, nu mă înțelege greșit, oamenii vor să fie ratați. Ei nu se pot descurca singuri. Ei au nevoie de îndrumători. Înainte era Ceașcă, acum e Biblia. Dacă ar fi să ne luăm după biserică cu b mic, eu sunt satanista, ateista, am murit de vreo cinci ori și sunt de neiertat. Urăsc biserica, urăsc biblia, urăsc prostia, urăsc spiritul de turmă, urăsc proștii care vin să îmi dea sfaturi, urăsc școala pentru că in cei 17 ani ai mei am învățat mai multe lucruri oriunde în afară de școală. Noi suntem experimentele lor. A tuturor. Se cîștigă bani pe prostia noastră, iar noi suntem prea proști ca sa credem altceva. Nu înțeleg de ce suntem endoctrinați de mici până creștem, să fim niște sclavi vestimentari.


 - uniforme, în unele cazuri: cine ești tu să îmi zici cum să mă îmbrac?
 - culoarea părului : ce pula mea te freacă pe tine, stimată doamnă dirigintă faptul că eu am dreptul meu ca om să mă vopsesc turcoaz cu dungi portocalii în cap?...că e capul meu, nu al tău, din fericire.
 - piercing-uri : ce mama mă-sii îi freacă pe ei că am piercing în sprînceană? E dreptul meu, sprînceana mea, dacă o să mor, iarăși e treaba mea.
 - haine: ok, deci învățăm, ca să avem un servici. În ambele cazuri suntem sclavi. Ni se zice cum să ne îmbrăcăm, trebuie să respectăm reguli, unele ABSURDE, ca să avem un viitor și să fim în continuare controlați. De ce nu te poți angaja oricum ai arăta? Inteligența contează, nu altceva... sau așa ar trebui.
- notele: de ce pula mea se face sistemul de notare, o competiție, care nici măcar nu reflectă inteligența? De ce proștii ajung să fie catalogați mai deștepți decît unii care sunt chiar inteligenți, dar au medii mai mici? Vă zic eu, notele au provocat mai multe sinucideri decât iubiții, pentru că unii părinți cred că dacă ai luat patru ești prost, nu că nu ai înțeles.

 Eu mereu o să fiu cine am vrut să fiu, fără să mă las influențată de prejudecăți. Nu, nu sunt golancă, nu sunt ateistă, nu sunt drogată. Sunt doar cine vreau să fiu și nimeni nu are cum să mă oprească. De fiecare dată trebuie să joci rolul cuiva care e parte din această societate ca să fii acceptat. Eu nu o să fac asta. Nu merită să mă obosesc pentru un asemenea sistem.